DEKAROOM

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25

Regia tehnică: Felix Mare   Sonorizare: Dan Prodan   Lumini: Sandu Șimonca   Mașiniști Ionuț Mihăilescu, Augustin Danciu, Gheorghe Sestak, Dănuț Pîrje, Gheorghe Cozma  

“Dekaroom e o creație colectivă sub regia lui Andrei Dinu & Raul Hotcaș, în care o bună parte din echipa teatrului băimărean a reușit o performanță notabilă. O s-o spun de la început: Dekaroom e unul dintre cele mai spectaculoase montări ale lui 2021 și merită luat în considerare de curatori și jurii teatrale. Imaginat ca un periplu al spectatorilor – în cupluri – prin diverse spații și întâmpinând/asimilând diverse experiențe alter-umane, Dekaroom e un soi de plonjeu într-o sondare a sinelui și a parcursului existențial propriu, asumat ori bine cotlonit în inconștient, fie că experiențele tale seamănă ori ba cu poveștile personajelor. Spațiul de joc cuprinde tot teatrul, cu scena, subsolul ei, scările de serviciu, diverse cabine și birouri, ateliere exterioare, centrala termică etc., în care ești purtat cu liftul, pe coridoare abia luminate, pe scări întortocheate, cu o mașină cu geamuri oarbe, mereu senzațiile fiindu-ți în alertă, bruscate, cu reflexele tot timpul vii, ca un animal la pândă. În pofida acestui tempo de vânătoare și a monoloagelor care ți se înfățișează - unele de o tristețe care alimentează empatia, altele nostalgice, altele explozive, altele chiar sfâșietoare – atmosfera de ansamblu este una prietenoasă, cumva catifelată, protectoare. Te simți ocrotit ca într-un cocon în acest spectacol care nu e confortabil, nu te drăgălește, ci te zdruncină, dar e ca o zdruncinare de dinăuntru, în care te simți totuși în siguranță. Iar după 4 ore, când ai ieșit afară, îți vine parcă să te întorci la măcar una din scenele văzute, cu un acut sentiment de dor de sine.“ (Claudiu Groza - TRIBUNA, Nr. 457/2021)

“Dekaroom, creație colectivă a trupei băimărene, în regia lui Andrei Dinu și Raul Hotcaș, s-a instituit, dincolo de rafinamentul textului, abisal și, în același timp, direct palpabil în realitatea imediată, dincolo de jocul exemplar al actorilor (o serie de monodrame într-un parcurs de o coerență impecabilă), cu toții dovedind o deosebită (și performativă) capacitate de a genera emoție și de a o transmite într-un joc de o maximă intimitate și intensitate (comunicarea se face trinar: un actor și câte doi spectatori), într-un drum inițiatic, dantesc în definitiv (nu degeaba și ziua dedicată comemorării florentinului), al cărui parcurs este reglat scenografic de Mihai Vălu (o notă specială echipei tehnice a Teatrului Municipal Baia Mare, ale cărei mobilitate și exactitate sunt de invidiat). Nu știu în ce măsură Dekaroom poate fi deplasat în alte spații (într-un sens, ar fi de-a binelea un alt spectacol, dar nici așa nu ar fi rău), dar cred că este obligatoriu de văzut de către orice degustător de artă teatrală al momentului. Este o lecție a singurătății (singurătăților), strategia fiind cea a Divinei comedii, fiecare grup de doi spectatori, călători prin purgatoriu, aș spune, fiind întâmpinat de un Virgil(iu), susținut persuasiv de Ioan Costin (mai apoi de vocea acestuia), întunecata pădure dantescă (“nel mezzo del cammin di nostra vita”) dovedindu-se, în spectacol, o molimă față de care prezenta pandemie e o glumă.” (Doru Mareș - TEATRUL AZI, Nr. 10-11/2021)